Zilele trecute, ma ia de-o parte un amic si ma intreaba in soapta, putin rusinat ca ar putea sa auda si altii:
-        As vrea sa sar si eu cu parapanta... am auzit ca te ocupi cu asta...
Eu (tot in soapta...):
-        Asa este... rezolvam, doar ca ... stii ... cu parapanta se zboara, nu se sare...
El:
-        Pai cum? Nu te duci pe un munte si sari cu ea?
E clar... imi zic in gand, mai ales ca am observat de multe ori confuzia... apoi am grait:
-        Pai, daca ai cateva mintue, putem discuta. In felul asta aflam si ceea ce iti doresti tu, daca parapanta este ceea ce intradevar iti doresti sa faci.

Dupa o discutie ce a durat ceva mai mult de cateva minute propuse initiale, am aflat ce isi dorea amicul:
-          nu vroia parapanta,
-          nu vroia parasuta,
-          nu vroia base jump...
-          vroia wingsuit proximity flying!!!

Intradevar, termenul de „a sari” este aproape de wingsuit proximity flying, dar este departe de legatura cu parapanta.
Oricum, omul era convins ca in final tot o parapanta deschide si cel ce face wingsuit proximity flying.

Asadar, revenind la intrebarea noasta, „De ce nu se sare cu parapanta?”, un raspuns ar fi:
Pai, din acelasi motiv pentru care nu se zboara cu parasuta.

A sari inseamna a avea o perioada relativ mica, in care te deplasezi prin aer, fara a avea insa posibilitatea de a te mentine la o inaltime propusa.
A zbura inseamna a te deplasa prin masa de aer, si a te mentine acolo pentru o perioada indelungata.


Vorbind despre parasutism, spunem ca facem salturi cu parasuta, durata caderii libere fiind de pana la cateva zeci de secunde. De obicei durata este limitata de inaltimea de la care faci saltul si de „sosirea” solului. Inevitabil va trebui sa deschizi o parasuta care sa te aduca in siguranta la sol.
Saltul se face din Avion sau alt aparat de zbor.

La parasutism, sensul de deplasare este exclusiv de sus in jos, indiferent de experienta parasutistului...
La parapantism, sensul de deplasare (dorit) este de jos in sus, bineinteles in functie de experienta fiecarui pilot. :)


 Vorbind despre parapanta, spunem ca se zboara cu parapanta pentru ca durata zborului si aterizarea este decisa de pilot si conditia meteo. Practic, zborul poate fi desfasurat chiar si pe durata unei zile intregi, bineinteles, in functie de conditia meteo.
Decolarea se efectueaza cu parapanta perfect deschisa, zborul si aterizarea facandu-se in acelasi mod. Cu parapanta se poate castiga inaltime si se pot parcurge in zbor distante mari.
De mentionat este faptul ca orice parapantist are in dotare si o parasuta de salvare, pentru cazurile de urgenta, parasuta care poate fi folosita pentru a ajunge la sol in siguranta.


Pentru a fi si mai clar:



Prin urmare, desi, nu tot ce zboara se mananca, cu siguranta tot ce urca trebuie sa si coboare.... conteaza cand, si mai ales cat de repede. :)

Ti-a placut articolul? Lasa un comment sau Like paginii noastre de Facebook EuZbor - Pentru a fi la curent!


Ne vedem printre nori!

Din categoria "speranta moare ultima", ajung sa decolez de la Postavaru, pe o acoperire de nori aproape totala pe zona de decolare. Era destul de clar... intr-o zi de toamna cu termica deja mai slaba si o acoperire mare, sansele sa ma desprind de panta erau reduse.

Ceva mai devreme, conditia de zbor fusese numai buna dar, aglomeratia de la decolare nu mi-a permis sa folosesc fereastra respectiva de zbor... Intre timp, cerul s-a acoperit.

 Imi doream un zbor de distanta... Imi zic: rabdare... mai asteapta... Dar cat?

In stanga decolarii era insorit. Parea o solutie, avand in vedere ca norii se dezvoltau din ce in ce...

Hotarasc sa decolez, iar dupa ce initial reusesc da urc 100 de metri peste panta, din termica reziduala de dinaintea norului, incep sa ma scurg, usurel si sigur, asa ca decid sa plec in zona insorita.

Gasesc un varf, mai jos cu 300 de metri, care parca parea ca ar da ceva termica... Dar nu era vreo sfaraiala mare nici aici... Pe de-o parte urc 5 metri, pe de alta parte cobor 6. 

Per total nu era rau... Ma hotarasc sa stau si sa "astept" cat pot de mult in speranta urmatorului "tren" spre nori. Ling toti brazii si dupa 20 de minute, cand eram deja verde in fund de la varfurile brazilor, reusesc sa prind o termica pe care am calarit-o pana la nori (2361 m).

Fain lucru zic! Pasul 1 era facut, ma desprinsesem de panta. Acum sa plecam la distanta!

Avand in vedere acoperirea de pe munte, singura optiune a fost sa plec peste campie spre Magura Codlei, acolo unde era soare si sansele sa se creeze curenti ascendenti erau crescute.

Zis si facut! 
Plec intr-acolo, si cum "mergeam" eu asa, asa apareau si norii in fata mea. Lucru bun de altfel... era ca si cum natura imi marca drumul cu zonele de ascendente. Am unit punctele desenate de natura pana cand, urmatorul punct pus de natura nu a mai fost in aria mea de acoperire :).

Astfel, dupa 20 de km parcursi intr-un zbor superb de toamna, am pierdut inaltimea pana am ajuns sa am sub 100 de metri fata de sol.
In mintea mea ma declarasem multumit de realizare si ma pregateam de aterizare.

Cum am reusit sa mai parcurg inca 25 de km in zbor, puteti vedea in filmul de mai jos.


Eu Zbor! Zboara si tu!



E 1 octombrie.
Ma trezesc ca de obicei cu gandul la zbor.
Cum tendoanele inflamate, de la tastatura, nu ma lasa sa zbor azi si pentru ca sezonul de zbor la distanta (XC) 2016 s-a incheiat pe data de 30 septembrie, intru pe XContest sa ma inscriu pentru 2017.
Daca sezonul 2017 a inceput,  eu nu pot sa zobr azi, zic sa vad macar ce ma asteapta anul viitor ...asa ca ma uit peste punctajele internationale cu care au incheiat altii anul asta.
Si….SURPRIZA!
Din categoria, mandru mi-s ca sunt roman, este si clasamentul pilotilor romani de parapanta, obtinut la nivel mondial.
Tara mica, munti pe masura si conditii meteo modeste pentu niste realizari extraordinare pe plan international.

Concluzia? Avem piloti excelenti care fac scoruri de talie mondiala in conditii nationale, modeste.
Ce se intampla cand pilotii nostii zboara in deplasare? Pe scurt, ii fac pe cei ce “detin” Alpii sa se teama! Si da, avem motive sa fim mandrii!

Pentru cei care nu stiu, exista o competitie la nivel mondial de zbor la distanta (XC) pentru pilotii care zboara aeronave nemotorizate. Din aceasta categorie face parte si Parapanta.
Clasamentul general este impartit pe tari, dar exista si un clasament international.
Logurile de zbor ale fiecarui pilot participant sunt inregistrate cu echipamentele GPS. Acestea sunt incarcate in concurs iar distantele parcurse sunt transformate in puncte.

 Daca un pilot roman executa un zbor in Romania, acest zbor va fi alocat in mod automat clasamentului national dar si clasamentului international. Daca un pilot roman executa un zbor in afara plaiurilor mioritice, punctajul aferent acestui zbor va ajunge doar in clasamentul mondial. Regulile competitiei sunt valabile pentru orice pilot din lume, tinandu-se cont de tara de origine a fiecaruia.

Punctele, in principiu, reprezinta kilometri parcursi in zbor. Am spus “in principiu” pentru ca, in functie de dificultatea tehnica a zborului, se pot aplica coeficienti de multiplicare a punctajului vs km parcursi. Oricum ar fi, punctajul evidentiaza maiestria pilotului in zbor din punct de vedere tehnic si tactica aleasa pe parcursul zborului.

La clasamentul individual final sunt luate in calcul doar cele mai bune 6 zboruri ale fiecarui pilot.
Sa nu uitam ca pentru aceste zboruri nu sunt folosite mijloace de propulsie, singura energie fiind natura cu curentii ei ascendenti.

Data de 30 septembrie reprezinta Ziua Recoltei pentru parapantisti, zi in care se inchide clasamentul pentru sezonul actual.
Clasamentul national este urmatorul:

Nr. Piloti Inscrisi
226


Nume Pilot
Loc in Clasamentul National
Nr.Puncte Clasament National
1
1
851.15
2
2
789.2
3
3
780.52
4
4
776.37
5
5
730.6
6
6
725.44
7
7
702.62
8
8
635.39
9
9
595.52
10
10
591.49


Dar clasamentul mondial este cu totul altul. Remarcam ca o romanca, Iamina Ilea, este pe locul 3 din primii 10 romani cu cele mai bune scoruri.
Mandrie si mai mare! Romanul cu cel mai bun scor pe international, Cristian Deacu, se afla clasat intre primii 2,5%  din 8689 piloti din lume inscrisi.

Iata si clasamentul top 10 romani mondial.

Nr. Piloti Inscrisi
8689


Nume Pilot
Loc in Clasamentul Mondial
Nr.Puncte Clasament Mondial
In clasalentul mondial ne aflam in primii:
1
220
1031.53
2.5%
2
420
851.15
4.8%
3
440
838.00
5.1%
4
525
789.20
6.0%
5
548
776.37
6.3%
6
625
739.28
7.2%
7
639
730.60
7.4%
8
680
711.99
7.8%
9
748
680.56
8.6%
10
754
678.36
8.7%

De remarcat este faptul ca pilotii nostrii folosesc resursele proprii pentru aceste realizari, si desi ne aduc faima la nivel mondial, sponsorizarile se lasa asteptate, nefiind un sport foarte mediatizat.
Felicitari pilotilor si multumim pentru implicarea in promovarea parapantismului romanesc la nivel mondial.

PS: Te poti abona la Newsletter-ul EuZbor.ro pentru a urmari evolutia pilotilor in sezonul 2017.




  • Festivalurile de zbor cu balonul cu aer cald sunt foarte populare la nivel mondial. Printre cele mai cunoscute se află cele Cappadocia (Turcia), Albuquerque (New Mexico, SUA), Luxor (Egypt) și Serengeti (Tanzania).

  • Anemometrul este un instrument care masoară viteza vantului și face parte din echipamentul oricărui pilot de aeronavă ultraușoară.

  • Primii pasageri ai unui balon cu aer cald în 1783 au fost o oaie, o rață și un cocoș. Aceștia au zburat timp de 8 minute, s-au ridicat la o înălțime de 450 metri și s-au deplasat circa 3 km. Niciun animal nu a fost rănit în timpul zborului. 

Căpitanul Eu Zbor vă salută!

Odată ce ai zburat, vei fi întodeauna cu ochii spre cer, iar simțurile ți se dezvoltă în sensuri în care nu te-ai fi gândit pana atunci.

Devii mai atent la semne care prevestesc vremea bună, începi să observi grația păsărilor, direcția în care se mișcă norii, steagul banal de până acum devine brusc un indicator al direcției și intensității vântului.

De câte ori ți-ai aruncat privirea spre cer în ultima săptamână? Dacă ai facut asta, ai rezervat măcar cinci minute în care să observi atent ce se întâmplă acolo?

Ai observat războaiele dintre masele de aer cald si rece? Aceasta superba lupta, continuă, între forțele (de altfel normale) care dăinuiesc văzduhul, ne face sa ne gandim mai intens la întrebarea: 

Oare cât de semnificativi suntem pentru lumea în care trăim?


Cu drag,

Mihai @ EuZbor


P.S: Pe lângă posibilitatea de a comenta aici pe blog, puteți să ne spuneți părerea voastră pe Facebook sau la office@euzbor.ro