• Festivalurile de zbor cu balonul cu aer cald sunt foarte populare la nivel mondial. Printre cele mai cunoscute se află cele Cappadocia (Turcia), Albuquerque (New Mexico, SUA), Luxor (Egypt) și Serengeti (Tanzania).

  • Anemometrul este un instrument care masoară viteza vantului și face parte din echipamentul oricărui pilot de aeronavă ultraușoară.

  • Primii pasageri ai unui balon cu aer cald în 1783 au fost o oaie, o rață și un cocoș. Aceștia au zburat timp de 8 minute, s-au ridicat la o înălțime de 450 metri și s-au deplasat circa 3 km. Niciun animal nu a fost rănit în timpul zborului. 

Căpitanul Eu Zbor vă salută!

Odată ce ai zburat, vei fi întodeauna cu ochii spre cer, iar simțurile ți se dezvoltă în sensuri în care nu te-ai fi gândit pana atunci.

Devii mai atent la semne care prevestesc vremea bună, începi să observi grația păsărilor, direcția în care se mișcă norii, steagul banal de până acum devine brusc un indicator al direcției și intensității vântului.

De câte ori ți-ai aruncat privirea spre cer în ultima săptamână? Dacă ai facut asta, ai rezervat măcar cinci minute în care să observi atent ce se întâmplă acolo?

Ai observat războaiele dintre masele de aer cald si rece? Aceasta superba lupta, continuă, între forțele (de altfel normale) care dăinuiesc văzduhul, ne face sa ne gandim mai intens la întrebarea: 

Oare cât de semnificativi suntem pentru lumea în care trăim?


Cu drag,

Mihai @ EuZbor


P.S: Pe lângă posibilitatea de a comenta aici pe blog, puteți să ne spuneți părerea voastră pe Facebook sau la office@euzbor.ro

Salutare, tuturor!

Ne-am gândit să începem seria postărilor pe blogul EuZbor cu un subiect pe care îl dezbatem în grupul nostru de prieteni (destul de) des: care este cea mai sigură (și sanatoasă) abordare atunci când vine vorba de zbor? 

Conform statisticilor, zborul cu orice tip de aeronavă este cu mult mai sigur decât condusul unei mașini sau mersul pe bicicletă. 

În cazul aeronavelor ultraușoare, fie că vorbim despre cele motorizate sau cele fără motor, diferența între un zbor în siguranță și un zbor cu incidente depinde în mai mult de 90% din cazuri de factorul uman.

Fie că vorbim despre un pilot care zboară cu o aeronavă nepotrivită pentru experiența sa de zbor, fie de condiție meteo care nu este propice desfășurării zborului și pilotul este luat prin surprindere de aceasta (pentru că nu a verificat prognoza meteo sau pentru că nu a interpretat corespunzător semnalele mediului înconjurător), factorul uman este cel care va influența siguranța zborului respectiv.
În alte cazuri se poate întampla ca starea fizică sau psihică a pilotului să nu fie tocmai ok la momentul desfășurării zborului și atunci reflexele acestuia sunt diminuate (oboseală, stress, stări depresive, stare de sănatate precară, substanțe alcoolice sau halucinogene care – deși sunt interzise si ilegale – au fost consumate).
Restul de 10% din zborurile cu incidente țin de starea tehnică a echipamentului de zbor care poate fi uzat sau defect, fără revizii tehnice la zi.

Cei aflați la început de drum în ceea ce privește zborul (amatorii de zboruri de agrement/instruire sau proaspeții elevii-piloți) primesc de la instructorul cu care zboară sau care se va ocupa de instruirea lor o serie de informații utile legate de atitudinea potrivită față de zbor, planificarea zborului, măsurile de siguranță de dinaintea zborului, dar mai ales din timpul acestuia.

Totodată ca etapă foarte importantă a procesului de școlarizare este partea de teorie care include zeci de ore de discuții si testări pe teme legate atât de securitatea și siguranța zborului, meteorologie, navigație, cunoașterea și verificarea echipamentului de zbor, manevre speciale, dar mai ales partea de performanțe umane (tot ce ține de psihicul și starea fizică a pilotului). Încă din prima etapa toți elevii-piloți sunt învățați ca - în momentul în care au o zi mai proasta sau nu se simt apți de zbor din orice motiv - să renunțe în ziua aceea la pregatire sau zbor și să încerce din nou când se simt pregătiți.

Așadar cea mai sigură abordare a zborului este urmarea cursurilor unei școli de zbor alături de un instructor acreditat care va pregăti un viitor pilot nu doar fizic și din punct de vedere al cunostințelor tehnice, dar mai ales tinând cont de profilul său pshihologic și de necesitățile sale în ceea ce privește educatia sănătoasă vizavi de zbor, crescând responsabil și respectul pentru acest sport.

Experiența, dar mai ales atitudinea față de zbor, face diferența între piloții „tineri” și cei „bătrâni” (bazându-ne pe faptul că nu există piloți buni sau mai puțin buni, doar piloți „tineri” sau „bătrâni”).


Voi ce credeți? Cum ar trebui abordat orice tip de sport de către practicanții săi?

Cu drag,

Irina @ EuZbor

P.S: Pe lângă posibilitatea de a comenta aici pe blog, puteți să ne spuneți părerea voastră pe Facebook sau la office@euzbor.ro