Când natura nu te lasă să aterizezi!

/
1 Comments

Din categoria "speranta moare ultima", ajung sa decolez de la Postavaru, pe o acoperire de nori aproape totala pe zona de decolare. Era destul de clar... intr-o zi de toamna cu termica deja mai slaba si o acoperire mare, sansele sa ma desprind de panta erau reduse.

Ceva mai devreme, conditia de zbor fusese numai buna dar, aglomeratia de la decolare nu mi-a permis sa folosesc fereastra respectiva de zbor... Intre timp, cerul s-a acoperit.

 Imi doream un zbor de distanta... Imi zic: rabdare... mai asteapta... Dar cat?

In stanga decolarii era insorit. Parea o solutie, avand in vedere ca norii se dezvoltau din ce in ce...

Hotarasc sa decolez, iar dupa ce initial reusesc da urc 100 de metri peste panta, din termica reziduala de dinaintea norului, incep sa ma scurg, usurel si sigur, asa ca decid sa plec in zona insorita.

Gasesc un varf, mai jos cu 300 de metri, care parca parea ca ar da ceva termica... Dar nu era vreo sfaraiala mare nici aici... Pe de-o parte urc 5 metri, pe de alta parte cobor 6. 

Per total nu era rau... Ma hotarasc sa stau si sa "astept" cat pot de mult in speranta urmatorului "tren" spre nori. Ling toti brazii si dupa 20 de minute, cand eram deja verde in fund de la varfurile brazilor, reusesc sa prind o termica pe care am calarit-o pana la nori (2361 m).

Fain lucru zic! Pasul 1 era facut, ma desprinsesem de panta. Acum sa plecam la distanta!

Avand in vedere acoperirea de pe munte, singura optiune a fost sa plec peste campie spre Magura Codlei, acolo unde era soare si sansele sa se creeze curenti ascendenti erau crescute.

Zis si facut! 
Plec intr-acolo, si cum "mergeam" eu asa, asa apareau si norii in fata mea. Lucru bun de altfel... era ca si cum natura imi marca drumul cu zonele de ascendente. Am unit punctele desenate de natura pana cand, urmatorul punct pus de natura nu a mai fost in aria mea de acoperire :).

Astfel, dupa 20 de km parcursi intr-un zbor superb de toamna, am pierdut inaltimea pana am ajuns sa am sub 100 de metri fata de sol.
In mintea mea ma declarasem multumit de realizare si ma pregateam de aterizare.

Cum am reusit sa mai parcurg inca 25 de km in zbor, puteti vedea in filmul de mai jos.


Eu Zbor! Zboara si tu!


You may also like

Un comentariu: